După două calificări ratate, Olanda revine în forţă în elita Europei

Memphis Depay

Memphis Depay

Anul trecut, naţionala Olandei a atins un minim istoric. Cândva “Portocala mecanică” a coborât până pe locul 36 în clasamentul FIFA. Cea mai slabă clasare din istorie. Situaţia s-a schimbat complet între timp. După două calificări ratate, a apărut o nouă generaţie, care promite să o readucă pe tripla vicecampioană mondială în elită.

“Este posibil să avem o generaţie fantastică care să ajungă la maturitate în următorii ani. Academiile sunt în continuare foarte bune, iar talent există. Sunt convins că e doar o chestiune de timp”, spunea Frank de Boer la Sky Sports, acum câteva săptămâni. Fostul antrenor de la Ajax şi Inter Milano dădea şi câteva exemple concrete: “Sunt câţiva jucători promovaţi de Ajax, precum Justin Kluivert, Donny van de Beek, Frenkie de Jong sau Matthijs de Ligt. De asemenea, despre Ryan Gravenberch, care are doar 16 ani, se spune deja că e noul Patrick Vieira. Şi PSV are câţiva jucători buni, ca Pablo Rosario şi Steven Bergwijn. Deci e o generaţie foarte bună care vine din urmă”.

O parte dintre cei amintiţi de Frank de Boer au devenit în scurt timp titulari indiscutabili în naţionala Oranje. Este cazul lui De Ligt şi cel al lui De Jong, doi jucători care se află pe lista marilor cluburi din Europa, la 19, respectiv 21 de ani. Însă simbolul renaşterii Olandei, anunţată de victoriile obţinute în Liga Naţiunilor în faţa ultimelor două campioane mondiale, Germania (3-0) şi Franţa (2-0), este un alt mare talent. Un fotbalist capricios, care s-a lăsat aşteptat mai mult decât şi-ar fi dorit conaţionalii săi.

METAMOFORZA LUI MEMPHIS DEPAY

În 2014, când a devenit cel mai tânăr jucător olandez care a marcat la Cupa Mondială, i se prevedea un viitor strălucit. Transferul la Manchester United, în vara anului următor, părea să confirme ascensiunea lui Depay. Pe cât de talentat, pe atât de capricios şi inconstant, nu a reuşit să se impună pe Old Trafford şi a fost cedat în Franţa, la Olympique Lyon. În Ligue 1 şi-a relansat cariera, dar prestaţiile la naţională au continuat să fie mai curând neconvingătoare. În plus, a continuat cu derapajele, ceea ce l-a făcut pe antrenorul său de la echipa de club, Bruno Genesio, să-l bage în şedinţă, în faţa colegilor săi.

Memphis Depay
Memphis Depay

„Vreau să-mi cer scuze în locul lui Memphis. Vreau să-mi cer scuze pentru toate ocaziile când a întârziat, mai ales înaintea acestui sezon, vreau să-mi cer scuze pentru echipamentul pe care l-a purtat și care nu aparține clubului, scuze pentru cum s-a comportat în timpul încălzirii la meciul cu Angers, pentru întârzieri și pentru lipsa de efort. Memphis, dacă vrei să ai o carieră mare, trebuie să fii umil”, a spus tehnicianul francez, în vestiarul lyonezilor.

De această dată, fotbalistul de 24 de ani a răspuns pe teren şi a făcut-o în stil de mare jucător: a marcat două goluri şi a oferit două pase decisive în victoria de pe terenul lui Guingamp. Este evident că problemele de atitudine nu au dispărut complet peste noapte, însă toată lumea observă o schimbare în bine.

“Uşor-uşor, se apropie de nivelul la care se presupunea că va ajunge”, scrie publicaţia olandeză Volkskrant, care nu ezită să-l numească “talismanul revirimentului Olandei”. “A crescut mult, devine un jucător de top”, completează antrenorul său de la naţională, Ronald Koeman. “Ştie că e unul dintre primele nume pe care le pun pe tablă şi că avem nevoie de el”, a adăugat fostul mare fundaş, căruia jurnaliştii olandezi îi atribuie un mare merit pentru momentul excelent traversat de Depay: “Sub conducerea lui, Memphis are un rol important şi beneficiază de libertate în atac”.

Metamorfoza lui Depay este susţinută şi de cifre. În cele 52 de meciuri disputate pentru echipa de club şi naţională în 2018, a fost implicat direct în 41 de goluri. Olandezul a marcat de 23 de ori şi a oferit 18 assisturi. “Scăriţa” de la 11 metri, prin care a consfinţit victoria cu Franţa şi a încununat o prestaţie excepţională, e cireaşa de pe tort. Memphis şi colegii săi şi-au anunţat întoarcerea cu focuri de artificii.

AJAX A ANUNȚAT REVIRIMENTUL OLANDEI

Marile succese ale naţionalei Olandei sunt legate, mai mult sau mai puţin, de Ajax. Echipa fantastică din anii ‘70 este cel mai bun exemplu. Şi performanţele de la sfârşitul anilor ‘80 şi din anii ‘90 au apărut tot în contextul unor generaţii de excepţie crescute la Amsterdam. E adevărat, Feyenoord şi PSV Eindhoven au contribuit la acele rezultate, dar “lăncierii” formau nucleul de bază în fiecare caz. Cazurile 2010 şi 2014 reprezintă excepţiile care doar confirmă regula.

Istoria pare să se repete. Nu se poate spune că revirimentul Olandei nu a fost anunţat. Ajax a jucat o finală de Cupa UEFA în 2017, iar în acest sezon se descurcă excelent în Liga Campionilor, unde are şanse mari să se califice în optimile de finală, dintr-o grupă cu Bayern Munchen şi Benfica, împotriva cărora nu a pierdut în trei meciuri. Deja amintiţii De Ligt şi De Jong conduc noul val de talente care promit să facă din naţionala batavă protagonistă în următorii ani.

“Am avut generaţia lui Johan Cruyff. Am avut generaţia lui Marco van Basten. Am avut generaţia lui Patrick Kluivert. Am avut generaţia lui Arjen Robben, Rafael van der Vaart şi Wesley Sneijder. Reecent ne-am găsit în situaţia de a-l avea doar pe Robben. Era singurul care putea face diferenţa. Deci cred că, în proporţie de 80%, problema era lipsa calităţii. Acum avem nevoie doar de răbdare”, a spus Frank de Boer, încercând o explicaţie pentru eşecurile din ultimii ani.

Odată cu ascensiunea unei noi generaţii de puşti talentaţi, care fomează un mix perfect cu experimentaţii Virgil van Dijk, Daley Blind sau Ryan Babel, aflat la a doua tinereţe, fanii olandezi pot privi din nou cu optimism spre viitor. În special meciul cu Franţa a arătat că aşteptarea a meritat.

RECITALUL CU FRANȚA

Olana a învins campioana mondială cu 2-0, dar victoria a fost mult mai clară. Hugo Lloris a avut 9 parade, mai multe decât orice portar al Franţei în ultimul deceniu. De altfel, Koeman nici nu s-a ferit să spună că echipa sa ar fi trebuit să obţină o victorie la scor: “Portarul lor a fost extraordinar, altfel ar fi fost cel puţin 4-0. Chiar se putea întâmpla”.

Echipa Olandei la meciul cu Franța
Echipa Olandei la meciul cu Franța

La Rotterdam, De Ligt l-a anulat pe Kylian Mbappe, iar imaginile unia dintre duelurile sale cu atacantul lui Paris St. Germain au devenit imediat virale pe internet. În acelaşi timp, De Jong l-a eclipsat pe N’Golo Kanté, dovedind de ce Barcelona vede în el urmaşul lui Sergio Busquets. Astfel de momente transformă succesul Olandei într-o adevărată declaraţie de intenţie ce nu trebuie subestimată, pentru că această naţională are o marjă uriaşă de progres.

“Nu mă aşteptam să fim echipa mai bună timp de 90 de minute. De asemenea, nu mă aşteptam să putem citi întregul joc atât de bine. Sunt foarte mândru de această performanţă matură, care reprezintă un pas uriaş înainte. Este ceea ce vorbim mereu, următorul pas. Nimeni nu se aştepta la asta, nici măcar eu. Însă asta oferă echipei foarte mare încredere”, a spus Koeman, la finalul partidei de pe De Kuip.

ROLUL LUI RONALD KOEMAN

Chiar şi când lucrurile mergeau bine, cel care ocupa funcţia de antrenor al Olandei nu avea viaţă uşoară. Pentru că această naţională este definită de conceptul de fotbal total şi de dogmaticul 4-3-3, născute în urmă cu jumătate de secol. Fotbalul ofensiv şi sistemul de joc nu trebuie abandonate sub nicio formă. Aşa se face că Bert van Marwijk nu a fost o figură foarte populară, deşi a dus “Portocala” în finala Cupei Mondiale din 2010. A comis, însă, păcatul capital de a fi cinic şi chiar defensiv în multe momente. Nici Louis van Gaal, altfel un apostol al stilului olandez de a juca fotbal, nu s-a bucurat de prea multe aplauze, deşi a ocupat locul 3 în Brazilia, în 2014. Mulţi au strâmbat din nas la sistemul cu 3 fundaşi şi strategia bazată în special pe contraatac.

Ronald Keoman
Ronald Keoman

Când a fost numit selecţioner, una dintre primele întrebări la care Koeman a fost obligat să răspundă a fost dacă va reveni la sistemul 4-3-3. A zâmbit şi nu a exclus această variantă. Dar primele meciuri le-a jucat tot cu o apărare de trei. Nu a fost neapărat o surpriză. Tehnicianul de 55 de ani a făcut parte din Dream Team-ul lui Cruyff la Barcelona, o echipă care juca de multe ori astfel. De asemenea, când o pregătea pe Feyenoord, a folosit acest modul.

În cele din urmă, odată cu startul Ligii Naţiunilor, a trecut la 4-3-3-ul atât de drag olandezilor. Un eşec la limită la Paris, cu Franţa, urmat de entuziasmantul 3-0 cu Germania. La returul contra campioanei mondiale, a folosit mai curând o aşezare 4-2-3-1. Aşezarea e mai puţin importantă. Chiar şi când a jucat aşa cum cer puriştii batavi, naţionala a fost mai pragmatică şi mai reactivă decât şi-ar fi dorit aceştia. Până la urmă, marele merit al lui Koeman e că a ştiut să gestioneze un grup în care tinereţea şi entuziasmul se completează de minune cu experienţa şi să scoată maximum din ce are la dispoziţie.

Sunt şanse mici să vedem fotbalul total revenind, dar cu siguranţă Olanda s-a întors printre marile echipe ale Europei.

  • Olanda e prima echipă care a învins campioana mondială Franţa, după turneul final din Rusia
  • Înfrângerea cu Olanda a fost primul eşec suferit de Franţa în 16 meciuri
  • Olanda are 15 victorii în ultimele 15 meciuri disputate pe De Kuip, din Rotterdam
  • A fost prima victorie a Olandei în faţa Franţei după mai mult de 10 ani. Precedenta a fost obţinută la Euro 2008, 4-1 în faza grupelor. De atunci, cinci succese ale “cocoşilor”

1 thought on “După două calificări ratate, Olanda revine în forţă în elita Europei

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.