8 concluzii după primele 8 etape din Serie A

Aproape pe nesimţite s-au disputat opt etape din Serie A şi se pot trage deja câteva concluzii, chiar dacă acestea nu sunt definitive şi ar putea fi contrazise în perioada următoare. Însă pauza de meciuri internaţionale este un moment potrivit pentru a arunca o privire de ansamblu asupra partidelor jucate până acum şi a face un bilanţ parţial al sezonului.

1. Cristiano Ronaldo s-a adaptat perfect, iar Juventus pare să nu aibă vreo rivală (din nou)

Transferul verii în fotbalul italian a avut nevoie de câteva meciuri de încălzire, însă nu se poate spune că a dezamăgit în vreun moment. Chiar şi în perioada din startul sezonului în care nu a reuşit să marcheze, senzaţia era că acele golurile aşteptate de toată lumea sunt inevitabile. În cele din urmă, acestea au venit în victoria cu Sassuolo (2-1), când lusitanul şi-a deschis “contul” cu o doppietta, apoi portughezul a mai punctat de două ori, cu Frosinone şi Udinese. Dar prestaţia sa de referinţă în bianconero rămâne cea din jocul cu Napoli. Nu a trimis mingea în poartă, dar a fost protagonistul absolut al duelului cu formaţia din sudul Italiei. A contribuit direct la toate cele trei goluri ale echipei sale, care şi-a învins principala rivală în lupta pentru Scudetto cu 3-1.

Rivală e un fel de a spune, pentru că, odată cu venirea lui Ronaldo, Juve pare inaccesibilă celorlalte echipe din Serie A. “Squadra” lui Max Allegri joacă practic în altă ligă şi doar ea poate pierde titlul, care ar fi al optulea la rând. O confirmă parcursul perfect de până acum (8 victorii din 8) şi distanţa mare pusă deja faţă de urmăritoarele de pe podium: 6 puncte faţă de Napoli şi 8 puncte faţă de Inter Milano.

2. Carlo Ancelotti, alegerea ideală după perioada Sarri

A picat marele test cu Juventus, de la Torino, nu a reuşit să câştige la Belgrad, cu Steaua Roşie, împotriva unui adversar care a luat 6 goluri de la PSG, dar Carlo Ancelotti arată în acest început de sezon că a fost cea mai bună soluţie pentru banca lui Napoli, după despărţirea de Maurizio Sarri. De altfel, tehnicianul de 59 de ani a dovedit de-a lungul carierei că, înainte de a antrena, ştie să gestioneze un vestiar. Experienţa nefericită de la Bayern Munchen reprezintă doar excepţia care confirmă regulă.

Până la urmă, o echipă care, aşa cum spun italienii, juca din memorie la capătul celor 3 ani ai mandatului lui Sarri exact de asta avea nevoie. Adică de un tip care să gestioneze echipa, înainte de a o antrena. “Carletto” a păstrat nucleul şi principiile de bază ale predecesorului său, însă a impus, uşor-uşor, şi propriile idei. De exemplu, rotaţia întregului lot. Asta înseamnă că dacă actualul antrenor al lui Chelsea prefera să mizeze pe o echipă-tip, schimbată doar în cazuri de forţă majoră, Ancelotti oferă şanse tuturor jucătorilor. Foloseşte toate resursele, cu alte cuvinte, aşa cum îşi doreşte preşedintele Aurelio De Laurentiis. De asemenea, a adus o anumită flexibilitate tactică. Napoli nu mai este doar 4-3-3, ci a devenit mai ales 4-4-2. Dar, în funcţie de scor şi de adversar, omul de pe bancă e pregătit să apeleze şi la alte soluţii.

Astfel, gruparea de lângă Vezuviu nu doar că nu a resimţit plecarea celui care a transformat-o în principala rivală a lui Juventus, dar pare pregătită şi de pasul următor. Inclusiv în Europa, aşa cum a arătat victoria obţinută în faţa lui Liverpool (1-0).

3. Milanezele sunt pregătite să revină în prim-plan

Nici Inter, nici rivala AC Milan nu au început grozav sezonul, dar pauza de meciuri internaţionale le-a prins pe ambele într-o perioadă foarte bună. Echipa lui Luciano Spalletti are 6 victorii la rând în Serie A şi Liga Campionilor şi a ajuns pe podium. Este cea mai bună serie a nerazzurrilor cu tehnicianul toscan pe bancă. De cealaltă parte, rivala din oraş a obţinut în premieră în actuala stagiune trei succese consecutive şi e neînvinsă de 8 meciuri, în toate competiţiile.

Mauro Icardi şi Gonzalo Higuain, principalele guri de foc ale milanezelor, traversează la rândul lor o perioadă prolifică, iar fanii rossoneri au primit de curând o veste care le dă motive să fie optimişti în privinţa viitorului. Milan a rezolvat deja transferul brazilianului Lucas Paqueta, de la Flamengo. Mijlocaşul ofensiv de 21 de ani, considerat noul Kaka, se va alătura echipei lui Gennaro Gattuso în ianuarie, în schimbul a 35 de milioane de euro.

Conducerea “Diavolului” speră ca noua achiziţie să fie răspunsul pentru starul în ascensiune de la Inter, argentinianul Lautaro Martinez, venit în vară de la Racing şi care a marcat de curând primul gol în Serie A, contra lui Cagliari, recidivând la naţională, pentru care a deschis scorul în amicalul cu Irak (4-0). Şi din punct de vedere financiar sunt veşti bune în tabăra nerazzurra. Gazzetta dello Sport a calculat suma pe care clubul o are deja asigurată până în acest moment din participarea în Liga Campionilor şi încasările din bilete: 54 de milioane de euro. Ceea ce înseamnă echilibrarea bilanţului financiar, ieşirea de sub supravegherea UEFA în privinţa fair play-ului financiar şi mai mult spaţiu de manevră în mercato.

Inter şi Milan sunt încă departe pentru a ameninţa hegemonia dictatorială a lui Juventus, dar la ambele cluburi sunt semne că lucrurile se mişcă în direcţia corectă. Iar Serie A are nevoie ca cele două milaneze să fie puternice, pentru a face campionatul mai competitiv.

4. Piatek are şanse mari să devină transferul sezonului. Şi nu numai.

Sigur că venirea lui Ronaldo a făcut-o pe Juventus practic invincibilă, iar portughezul a început deja să răsplătească eforturile financiare făcute de torinezi, dar asta e exact ce aştepta toată lumea. În schimb, atacantul polonez ale celor de la Genoa a luat pe toată lumea prin surprindere. Krzysztof Piatek e golgheterul Seriei A, a marcat în fiecare meci jucat până acum în tricoul “grifonilor” şi a plecat în urmărirea recordului stabilit de Gabriel Batistuta (cel puţin un gol înscris în primele 11 meciuri de campionat într-un sezon).

Aşadar, un chilipir de doar 4,5 milioane de euro, nici măcar cel mai scump transfer făcut de club în vară, s-a lansat în cursa pentru titlul de golgheter într-un campionat în care defensiva încă e o religie. Rămâne de văzut dacă va reuşi, însă deja devine clar că preşedintele genovezilor, Enrico Preziosi, a dat lovitura. Atât fotbalistic, cât şi financiar. Toată lumea se întreabă care va fi profitul făcut de formaţia rossoblu, pentru că a devenit clar că Marassi e un loc prea mic pentru Piatek.

5. Sampdoria, Sassuolo şi Parma sunt echipele de urmărit

Cele trei formaţii au surprins plăcut în acest start de sezon şi pot deveni preferatele neutrilor. Genovezii s-au cocoţat până pe poziţia a cincea, în special datorită apărării excelente (cea mai bună a campionatului, doar 4 goluri primite), dar rămân o ameninţare şi în ofensivă.

La meciurile lui Sassuolo nu ai cum să te plictiseşti: se marchează în medie aproape 4 goluri în fiecare partidă. Fostul jucător de la CFR Cluj, Roberto De Zerbi a venit cu un stil avântat, plăcut, dar care expune şi apărarea. Lucru dovedit de golaverajul actual: 15-14. Imaginea mentalităţii “un gol mai mult decât adversarul”. În fine, Parma este cea mai bună dintre nou-promovate, iar parcursul solid al ducalilor, care au strâns mai multe puncte decât AC Milan, Torino sau Atalanta, echipe cu ambiţii europene, îi duce pe nostalgici cu gândul la anii ‘90. Perioada de glorie a grupării de pe Ennio Tardini, când aceasta nu doar că era o prezenţă obişnuită în Serie A, dar se şi număra printre protagonistele competiţiei.

6. Avem deja două candidate serioase la retrogradare

Istoria recentă a oferit exemple de răsturnări de situaţie spectaculoase, cum a fost cazul salvării incredibile a celor de la Crotone, în sezonul 2016/17, dar, la momentul actual, sunt şanse mici ca un scenariu asemănător să se repete. Frosinone are un singur punct, nu a marcat până în etapa a şaptea, are cel mai slab atac (3 goluri marcate) şi cea mai slabă apărare (21 de goluri primite) şi nu e ultima doar pentru că “lanterna” Chievo a început campionatul cu o penalizare de 3 puncte, pentru nereguli financiare.

Veronezii, deşi sunt pe minus cu punctajul, s-au descurcat o idee mai bine decât formaţia nou-promovată. Au obţinut două remize, una dintre ele pe terenul Romei, şi au înscris de două ori mai mult. Insuficient, însă, pentru a-i salva postul lui Lorenzo D’Anna, înlocuit de fostul selecţioner al Italiei, Giampiero Ventura. Tehnicianul de 70 de ani va încerca să-şi reabiliteze numele, şifonat serios după ce a ratat calificarea la Cupa Mondială din Rusia cu squadra azzurra, o contraperformanţă unică în ultimele şase decenii.

7. Bernardeschi, Barella şi Chiesa, liderii noului val

Da, Federico Bernardeschi are deja 24 de ani, o vârstă la care, în fotbalul actual, nu mai eşti speranţă, trebuie să fi devenit certitudine. Însă creşterea sa exponenţială din ultimele luni l-a transformat într-un soi de port-drapel al noii generaţii, de la care “il calcio” aşteaptă revanşa pentru eşecul epocal din toamna anului trecut. Puştiul odată firav de la Fiorentina a devenit un bărbat în toată firea, puternic şi sigur pe mijloacele sale, ceea ce l-a ajutat să devină o piesă importantă în maşinăria de fotbal Juventus, dar şi un lider în noua naţională a Italiei. Lui i se alătură Nicolo Barella, mijlocaşul de 21 de ani al celor de la Cagliari, pe care se bat Inter şi AC Milan, şi un alt Federico, Chiesa (20 de ani), devenit în scurt timp o prezenţă obişnuită în squadra azzurra. Cei doi sunt consideraţi viitorul fotbalului italian, iar prestaţiile foarte bune pe care le-au avut până acum în acest sezon s-au ridicat la înălţimea aşteptărilor.

8. Dar Italia rămâne o ţară pentru oameni bătrâni

Am amintit mai sus despre Sassuolo, Parma şi evoluţiile bune în primele etape. Acestea se datorează şi lui Kevin-Prince Boateng şi Gervinho, ambii trecuţi de 30 de ani şi reveniţi în Serie A înaintea actualului sezon, spre surprinderea aproape generală. În scurt timp, au transformat ironiile în aplauze. Chiar şi Juventus a devenit mai bună după transferul lui Cristiano Ronaldo (33 de ani) şi readucerea lui Leonardo Bonucci (31 de ani). Fabio Quagliarella, la 35 de ani, continuă să fie liderul Sampdoriei, iar Sergio Pellissier a ajuns la 39 de ani şi încă dă goluri pentru Chievo (al 17-lea sezon la rând în care o face).

Nu e o surpriză. Într-un studiu realizat de CIES Football Observatory, Serie A dă primele 3 şi jumătate din Top 10, în clasamentul echipelor cu cea mai ridicată medie de vârstă în cele mai importante cinci campionate din Europa. La polul opus, Fiorentina are cel mai tânăr lot de pe continent, însă toscanii rămân excepţia de la regulă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.