Lituania – România 1-2: un oficial cât un amical, un final cât o finală

„Lituania – România 1-2: am obținut dramatic prima victorie în UEFA Nations League și suntem aproape de liderul, Serbia, pe care îl întâlnim duminică, acasă!” sună altfel decât „România a câștigat în prelungiri cu 2-1 amicalul din Lituania”. Vedeți, totul ține de împachetare! Iar UEFA știe asta mai bine ca mulți, așa că a împachetat amicalele într-o competiție cu ligi, națiuni și premii. Dar ele tot meciuri amicale rămân.

Da, ambele fraze de mai sus sunt corecte. Chiar și a doua. Pentru că oricum le împachetezi, înăuntru e același lucru. Aceste partide din UEFA Nations League au aerul unor meciuri amicale. Și chiar nivelul fotbalistic. Ba chiar, pentru noi, sunt ceva mai puțin atractive decât ar fi putut fi niște amicale denumite chiar așa. Amicale ai mai fi putut prinde și cu Franța, Italia sau Germania. În Nations League suntem însă limitați la amicale de liga a treia. Ținând cont de posibilitățile noastre actuale, e posibil să fie potrivit și cuvântul condamnați.

La schimb, primim șansa ipotetică de-a ne califica la Campionatul European și de a promova în liga superioară a amicalelor. Această din urmă și cu riscul similar de a retrograda în liga inferioară a amicalelor. Totuși, UEFA trebuia să ofere ceva, așa că a luat câteva bilete către Euro de la „calificări” și le-a pus la „Liga Națiunilor”. Era singura soluție să facă mai mulți bani vânzând același lucru. Mai multe meciuri nu prea avea de unde să vândă că deja e plin calendarul. Așa că le vinde mai scump pe aceleași, dându-le o oarecare valoare.

DAR CU STEAGURILE CE-AȚI AVUT?

Bine, și UEFA a împachetat atât de mult meciurile astea că a exagerat, așa că, deși joacă naționalele unor țări pe ecran, la scor, nu apar steagurile lor, ca la orice alt meci, ci niște „steaguri” inventate de UEFA dintr-un motiv care de data asta chiar îmi scapă. Seamănă însă cu jocurile pe calculator care n-au drepturi, așa că „inventează” echipe și sigle, care să semene, dar să nu fie originalele. Un fel de „Adibas” al steagurilor, asta vedem în Nations League. Probabil ca să ne indice echipamentul echipelor, că, desigur, în 2018, când joacă naționala ta e un risc să confunzi care e ea și care e adversarul…

O introducere cam lungă, dar pe de altă parte ce-am fi putut povesti totuși despre Lituania – România? Sigur, sunt și oameni care se bucură că există această ligă a amicalelor.

AI ZICE CĂ SELECȚIONERII AU INVENTAT COMPETIȚIA

Iată-l spre exemplu pe Cosmin Contra. Presiunea pusă pe el de acese meciuri e mai mică decât cea exercitată chiar de hanoracul pe care îl îmbracă.

Păi pe bune. Dacă pierde, nu e nicio pierdere, nu astea sunt calificările. Dacă totuși câștigă acel „loc în plic” la Euro, e un erou. Dar altfel, n-o să-l certe nimeni prea mult că pierdem niște amicale. E tot ceea ce și-ar putea dori un selecționer, mai ales la început de mandat: un cantonament de vreo doi ani, cu meciuri decente, al căror rezultat contează prea puțin dincolo de „ne dorim să câștigăm fiecare meci”. Are toți jucătorii pe care îi vrea la dispoziție, nimeni nu poate refuza convocarea, din punctul oficial de vedere nu sunt amicale. Poate testa jucători noi, omogeniza relații și toți ceilalți termeni care compun așa-zisa „reconstrucție” a unei naționale.

View this post on Instagram

#Romania sună bine? #fotbal #uefanationeague #nationsleague

A post shared by We Love Sport (@wlsport.ro) on

Sigur că duminică, la meciul cu Serbia, pe Arena Națională va fi altceva. Și adversarul, și decorul, și atmosfera, și jucătorii. Sperăm că nu și rezultatul. Dar în Lituania am simțit rareori că s-ar juca superior unui baraj de promovare în Liga I pe arena din Voluntari. Adică am văzut fix un amical, undeva într-o „Antalya”, cu o audiență modestă și vocile antrenorilor auzindu-se de pe margine. Am văzut o bară a „liliputanienilor”, înainte ca România să preia conducerea cu un gol al lui Chipciu comentat ca-n Champions League, dar marcat totuși cam ca la antrenament. Sau ca într-un… amical.

NU, TREI MINUTE ȘI 17 SECUNDE N-AU SALVAT MECIUL

Cine nu adormise / nu se culcase încă după zeci de minute de nimic, era deja prea plictisit ca să fie entuziasmat de câteva minute de tensiune. Două goluri în ultimele minute, același rezultat: victorie fără glorie a României.

Vă rog să mă scuzați că nu ies la Universitate la, totuși, o victorie a naționalei. Poate sunt prea pretențios. Terminasem textul în minutul 80, când Lituania era să ne egaleze, dar mi-a luat fix un minut să-l actulizez. Cam cât fotbal am văzut în seara asta. Amicalele au murit, trăiască Liga Națiunilor!

Sursa imagini: capturi PRO TV

1 thought on “Lituania – România 1-2: un oficial cât un amical, un final cât o finală

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.